Pentru parinti responsabilitatea este uriasa iar multi dintre ei tind sa devina hiperprotectivi in privinta micutului lor. Inca din primele luni de viata, in special mamele sunt atente la orice detaliu privind siguranta bebelusului, de la pozitia lui in patut, la paturica cu care este invelit. Parintii sunt atenti in ceea ce priveste ferirea copilului de infectii, dureri sau cazaturi, insa de cele mai multe ori apare grija sporita si atentia excesiva la fiecare detaliu legat de copil.
Psihologii recomanda parintilor sa fie atenti la activitatile micutului, fara sa il sufoce cu o grija excesiva. In cazul in care micutul tau a cazut trebuie sa il lasi sa se ridice singur, fara sa il cocolosesti pentru fiecare zgarietura. Este greu ca parinte sa iti vezi copilul ca sufera, insa doar asa ii poti asigura independenta de care are nevoie.
Orice tip de comportamen excesiv din partea parintilor poate dauna. Psihologii si specialistii in crestere si educatie recomanda parintilor sa aiba o grija ponderata atunci cand vine vorba de copilul lor. Cei mici nu trebuie sa fie nici cocolositi, dar nici lasati de capul lor. Un copil trebuie sa cunoasca limitele impuse de parinti iar datoria acestora este de a se asigura ca micutul lor se comporta intocmai.
Grija exagerata fata de copii poate avea drept consecinta infranarea initiativei, limitarea libertatii de actiune si a independentei micutului. Odata cu stabilirea unui program rigid pentru copil, fara ca acesta sa fie consultat, se poate ajunge treptat la instalarea unei tendinte de subevaluare a propriilor sale capacitati de a relationa cu lumea, spiritul sau de initiativa dispare si pot aparea o serie de temeri nejustificate, care conduc spre izolarea in sine si aparitia unor complexe fata de cei din jurul sau. Parintii care isi protejeaza.copiii in exces contribuie la crearea unei rupturi intre imaginea de sine a copiiilor si posibilitatile lor reale.