Un copil primește 8 la matematică și 6 la română. Ce știm, de fapt, despre el? Știm ce a reușit să arate într-o zi anume, la o anumită probă, într-un anumit format de evaluare. Este o informație reală, dar parțială. Aceeași notă poate ascunde un copil care a înțeles profund lecția și a greșit din grabă sau din emoție, sau unul care a memorat bine și nu ar ști să aplice nimic într-o situație nouă.
Nivelul actual de performanță rămâne util, dar nu spune cât de mult poate învăța un copil, cu ce strategii și în ce condiții. Potențialul de învățare răspunde la această întrebare: cum gândește copilul, cum folosește sprijinul primit și cât se poate schimba performanța lui atunci când are instrumentele potrivite. Pentru decizii educaționale corecte avem nevoie de ambele imagini, iar în majoritatea școlilor o vedem doar pe prima.
Pentru a înțelege mai bine diferența dintre ce știe un copil și cum poate învăța, am vorbit cu Laura Ion, trainer educațional și mediator Feuerstein acreditat internațional la Institutul Feuerstein din Israel. Laura Ion a fondat Centrul Online pentru Evaluarea și Dezvoltare a Potențialului de Învățare, un centru online de evaluare și dezvoltare a potențialului de învățare unde lucrează cu elevi cu vârsta mai mare de 10 ani. Până acum a lucrat cu peste 6.000 de elevi, atât individual, cât și în cadrul a peste 400 de ateliere susținute în școli din București și din țară.
Care este diferența dintre nivelul actual al unui copil și potențialul lui de învățare?
Nivelul actual arată ce știe copilul acum. Potențialul de învățare este capacitatea cognitivă pe care copilul încă nu a folosit-o: capacitatea de a achiziționa cunoștințe noi, abilități noi și moduri noi de a gândi. Este o măsură a flexibilității intelectuale și a capacității de a se schimba. De aceea, a-i descoperi potențialul nu înseamnă să ne oprim la note sau la un scor de inteligență. Trebuie să înțelegem cum învață, în ce context performează cel mai bine și cât poate evolua atunci când primește sprijinul potrivit.
Cum se evaluează, concret, potențialul de învățare?
La centru ne uităm la felul în care copilul gândește și lucrează un anumit exercițiu. Verificăm dacă este conștient de propriul proces de gândire. Apoi îi oferim tehnici de lucru și îl încurajăm să le folosească într-un set nou de exerciții. Aceasta este evaluarea dinamică: copilul are ocazia să ne arate cum gândește după ce a primit sprijin și explicații suplimentare, iar diferența dintre primul moment și al doilea ne spune mult mai mult decât un singur rezultat.
Ce anume influențează potențialul de învățare?
Cinci categorii de factori. Primul este dezvoltarea cognitivă. Un copil cu atenția bine dezvoltată poate urmări explicații mai lungi; unul cu dificultăți de atenție sare de la o activitate la alta și rezolvă haotic. La fel, un copil cu memorie eficientă învață mai repede și face conexiuni mai ușor.
Apoi sunt factorii emoționali. Lucrând cu copii, observ că cel mai des se tem să greșească, iar din teama de a nu greși sunt năpădiți de emoții care îi fac, ele însele, să greșească. Critica excesivă, rușinea și frica blochează accesul la potențialul real.
Urmează mediul familial, unde relațiile calde și stabile îl încurajează pe copil să exploreze, iar conflictele și critica pot aduce anxietate și dificultăți de concentrare, apoi mediul educațional, adică climatul din clasă și relația cu profesorii.
In plus, mai sunt și factorii biologici: somnul, alimentația și sănătatea care influențează direct funcționarea creierului. Creierul copilului este însă foarte plastic, iar acești factori nu definesc limite fixe, ci un punct de plecare asupra căruia mediul și educația pot interveni.
De ce se blochează unii copii la test, deși acasă știu să rezolve exercițiul?
Este una dintre situațiile pe care le întâlnesc cel mai des. La centru lucrăm cu mulți copii care se tem de profesorii lor și, la un test, se blochează și nu mai pot reda un exercițiu pe care acasă știu să-l rezolve. Alții nu pot fi atenți la ore din cauza bullying-ului. Când un copil este victima bullying-ului, creierul lui nu refuză să învețe; intră într-un mod de supraviețuire, iar prioritatea biologică devine siguranța.
Când copilul este calm și se simte protejat, poate accesa toate resursele cognitive pe care le are. Anxietatea ocupă însă efectiv resursele de gândire. Cercetările lui Mark Ashcraft și Elizabeth Kirk (2001) arată că anxietatea academică, în special cea față de matematică, ocupă memoria de lucru. Când copilul se gândește „Dacă greșesc?“, o parte din resursele creierului devin deja inaccesibile. Blocajul este emoțional mai întâi și intelectual după aceea.
De ce se chinuie copiii cu temele și cum deosebim blocajul de lene?
Leneșul alege să nu facă efortul. Copilul anxios vrea să facă, dar emoția îl împiedică. Este ca și cum ai conduce o mașină al cărei motor s-a blocat.
Cauzele sunt de obicei mai multe: oboseala după patru-cinci ore de școală, o lecție neînțeleasă la clasă, lipsa unei metode de organizare, anxietatea (frica de judecată, perfecționismul) sau, pur și simplu, prea multe teme. Părinții îmi descriu semnale clare: copilul se uită la temă și spune imediat „Nu pot”, plânge sau se enervează, preferă să spună că e „prost” decât să-și arate nesiguranța sau renunță la toată tema dacă o parte e greșită.
Este nevoie de ajutor de specialitate atunci când temele, care ar trebui să ia între 30 de minute și o oră, durează constant peste trei-patru ore, când notele scad brusc deși copilul se străduiește sau când problemele de concentrare apar și în alte activități.
Cum pot fi ajutați copiii care au dificultăți la matematică prin metoda Feuerstein?
Dificultățile la matematică au adesea legătură cu funcțiile cognitive: formularea de întrebări, compararea și interpretarea datelor, folosirea logicii, inițierea strategiilor și argumentarea pe baza dovezilor. Un rol deosebit are raționamentul vizual-spațial, care îl ajută pe elev să înțeleagă de ce funcționează o formulă, fără s-o învețe pe de rost.
Un exemplu simplu este perimetrul. Cuvântul vine din greacă, de la „peri”, „în jurul”, și „metron”, „măsură”. Perimetrul este suma lungimilor tuturor laturilor, deci 2a + 2b la dreptunghi și a + b + c + d la trapez. Elevul care a înțeles de ce, chiar dacă uită formula, își va aminti cum poate ajunge la ea. Ajută și obiceiurile de a fi organizat, precis și sistematic, precum și analiza erorilor: identifici eroarea, o explici și găsești o cale s-o previi.
În atelierele de îmbogățire cognitivă prin metoda Feuerstein lucrăm cu trei instrumente care dezvoltă gândirea vizual-spațială: „Organizarea punctelor” (comparație, orientare spațială, diminuarea impulsivității, planificare), „Percepția analitică” (precizie și corectarea percepției neclare) și „Orientarea spațială” (gândire spațială ipotetică).
Ce pot face părinții acasă?
Să-i ajute să învețe cum să învețe. Observați cum lucrează copilul și întrebați-l cum a gândit. Dacă e bine, lăudați-i efortul; dacă nu, propuneți-i o metodă și rugați-l s-o aplice.
Pentru teme, creați un spațiu curat, fără televizor și fără telefon pe masă, și un orar fix, de preferat după aproximativ 30 de minute de destindere. Nu faceți tema în locul lui; ghidați-l. Cu un copil de 8-10 ani stați lângă el și întrebați „Ce crezi că trebuie să faci aici?” sau „Ce date avem în problemă?“. Cu un copil de 11-14 ani rămâneți mai departe: „Sunt aici. Ce anume nu înțelegi?”
Lăudați efortul, nu doar rezultatul, și evitați etichetele și comparațiile cu alți copii. Descompuneți sarcina; eu folosesc în lucrul cu copiii tehnica Pomodoro: 25 de minute de lucru concentrat, 5 minute de pauză fără ecrane, iar după patru cicluri o pauză de 15-30 de minute. Și lăsați loc greșelilor: „Temele sunt pentru a exersa. Dacă ai fi știut deja totul, nu ar mai fi avut rost să le faci.”
Cum aflăm care este potențialul copilului nostru?
Dacă vă întrebați cum învață copilul dumneavoastră, ce îl blochează și ce poate fi dezvoltat, o evaluare dinamică a potențialului de învățare poate oferi răspunsuri pe care nicio notă nu le poate da. Programările se fac la Centrul Online pentru Evaluarea și Dezvoltarea a Potențialului de Învățare: contact@lauraion.com .
