Medicina moderna propune o mare diversitate de abordari si proceduri in fiecare ramura medicala. Electromiografia (EMG) se refera la acea procedura medicala utilizata in evaluarea muschilor si a nervilor care controleaza sistemul muscular. Avem in vedere o tehnica de diagnostic foarte importanta pentru identificarea problemelor care afecteaza sistemul muscular si nervos periferic.
Procedura de electromiografie (EMG) este utilizata frecvent in neurologie, dar si in medicina fizica si de reabilitare. Avand in vedere numarul mare de persoane care se confrunta cu afectiuni ale muschilor si nervilor care controleaza muschii, este indicat sa avem informatii cat mai exacte despre aceasta procedura medicala.
Caracteristicile si specificul electromiografiei
Electromiografia presupune efectuarea unor masuratori privind activitatea electrica generata de catre muschi si nervii acestora. Pentru inregistrarea activitatii electrice sunt folositi electrozi. Acestia sunt de doua tipuri, si anume electrozi de suprafata si electrozi cu ac.
Electrozii de suprafata sunt folositi prin plasarea acestora pe piele, deasupra muschiului vizat de investigatia medicala. Acest tip de electrozi sunt mai putin invazivi si sunt utilizati cu precadere pentru investigarea muschilor superficiali.
De cealalta parte, electrozii cu ac sunt introdusi direct in muschi si au rolul de a oferi informatii mai detaliate si precise cu privire la activitatea electrica a muschilor. Din acest motiv sunt folositi mai ales pentru muschii profunzi sau in diagnosticarea unor afectiuni cu un grad mai mare de complexitate.
Procedura de EMG implica doua etape principale, si anume studiile de conductie nervoasa si electromiografia cu ac. In testarea conductiei nervoase se vor stimula nervii periferici cu ajutorul unor mici impulsuri electrice pentru a masura viteza si forta semnalelor transmise prin nervi. Este etapa in care electrozii de suprafata sunt plasati pe piele pentru inregistrarea semnalelor transmise prin nervi.
Urmeaza testarea cu ajutorul electrozilor cu ac. Acestia sunt introdusi in muschi pentru a masura activitatea electrica atat in repaus, cat si in timpul contractiei musculare. In acest mod se va face evaluarea functionarii muschilor si a nervilor care ii controleaza. Acestea sunt etapele in procedura de electromiografie (EMG).
Rolul electromiografiei in diagnosticarea afectiunilor
EMG-ul este utilizat pentru a asigura diagnosticarea diferitelor categorii de afectiuni. Tulburari neuromusculare precum distrofia musculara, miastenia gravis si scleroza laterala amiotrofica (ALS) pot fi diagnosticate si evaluate cu ajutorul electromiografiei. De asemenea, leziunile nervilor periferici pot fi detectate prin electromiografie prin identificarea leziunilor nervilor cauzate de traume, compresie sau boli sistemice de tipul diabetului.
Alte afectiuni care pot fi identificate prin procedura de electromiografie sunt radiculopatiile si sindromul de tunel carpian. In cazul radiculopatiilor, EMG-ul poate contribui la localizarea exacta a leziunii care a provocat compresia sau iritarea radacinilor nervoase, de cele mai multe ori la nivelul coloanei vertebrale. Pentru sindromul de tunel carpian care presupune compresia nervului median la nivelul incheieturii mainii, electromiografia poate ajuta la confirmarea diagnosticului.
Electromiografia reprezinta un instrument foarte util in diagnosticul si gestionarea afectiunilor neuromusculare. Prin masurarea activitatii electrice a muschilor si nervilor, procedura de electromiografie (EMG) are rolul de a obtine informatii esentiale care pot fi utile la identificarea problemelor si la stabilirea tratamentului de specialitate.
