Vaccinurile au eradicat boli devastatoare și au redus semnificativ incidența multor altora. În cazul copiilor, vaccinarea joacă un rol esențial în protejarea lor împotriva unor boli infecțioase grave, care pot avea consecințe pe termen lung asupra sănătății. Continuă să citești pentru a afla mai multe despre vaccinurile recomandate celor mici și când se fac ele!
Care sunt vaccinurile obligatorii și la ce vârstă se administrează?
În România, există mai multe vaccinuri obligatorii pentru copii. Unele se administrează în doză unică, altele necesită și rapel.
Primul vaccin administrat, încă din prima zi de viață a nou-născuților, este cel hepatitic B. Este esențial pentru prevenirea hepatitei B și se administrează în 4 doze: prima în maternitate și restul la vârstele de 2, 4 și 11 luni.
Alte vaccinuri obligatorii la copii sunt:
- vaccinul contra tuberculozei de tip Calmette Guerrin (BCG) – este administrat în prima săptămână de viață;
- vaccinul hexavalent – protejează împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, hemophilus influenzae și a hepatitei B și se administrează în trei etape, la 2 luni, la 4 luni și la 11 luni;
- vaccinul pneumococic – protejează împotriva pneumoniilor, otitelor, septicemiilor și meningitei și se administrează la 2 luni, la 4 luni și la 11 luni;
- vaccinul ROR – despre vaccinul ROR se știe că oferă protecție împotriva rubeolei, pojarului și oreionului; se face la 12 luni și apoi între 5-9 ani;
- vaccinul tetravalent diftero-tetano-pertussis și acelular-poliomielitic – este un rapel care imunizează împotriva poliomielitei, difteriei, tetanosului și tusei convulsive și se administrează la vârsta de 6 ani;
- vaccinul rapel împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive – se face la 14 ani.
Ce alte vaccinuri se pot face la copii?
Pe lângă vaccinurile obligatorii la copii, există și unele vaccinuri opționale care se pot administra acestora:
- vaccinul Rotavirus – se administrează oral și oferă protecție împotriva gastroenteritei; sunt necesare două doze, administrate la patru săptămâni distanță; prima doză se administrează între 6 și 16 săptămâni, iar a doua până la maxim 24 de săptămâni;
- vaccinul antivaricelic – se administrează în două doze, la minimum șase săptămâni distanță între ele, și este recomandat copiilor cu vârsta de peste 9 luni;
- vaccinul Meningococic A+C – protejează împotriva meningitei și septicemiei; dacă se face înainte de vârsta de 6 luni, sunt necesare două doze, administrate la interval de 2 luni; după vârsta de 6 luni, este suficientă o singură doză;
- vaccinul hepatic A – este recomandat copiilor mai mari de un an și sunt necesare două doze, administrate la minimum șase luni distanță;
- vaccinul pneumococic – protejează organismul de boli cauzate de Streptococcus pneumoniae, (ex: otita, meningita și pneumonia) și se administrează la 2, 4 și 11 luni;
- vaccinul antigripal – este recomandat în fiecare an; prima vaccinare se face după vârsta de 6 luni;
- vaccinul împotriva HPV – este obligatoriu doar pentru fete, pentru a reduce riscul de cancer de col cervical.
Beneficiile vaccinării vs. efectele adverse ale vaccinurilor
În uter, bebelușii sunt la adăpost de bacterii și viruși, dar după naștere, sistemul lor imunitar începe să lucreze intens pentru a se apăra împotriva bacteriilor și virusurilor. Vaccinurile ajută la întărirea rezistenței împotriva acestor agenți patogeni ce pot provoca boli cu urmări grave sau chiar tragice. Un alt beneficiu important este reducerea rezistenței la antibiotice, medicamente necesare pentru tratarea diverselor afecțiuni.
Vaccinurile pot avea unele efecte secundare, precum înroșirea zonei vaccinate, durere locală, erupții cutanate sau febră. În cazuri foarte rare, pot apărea riscuri de leziuni ale creierului sau encefalită. Totuși, riscurile vaccinării sunt mult mai mici decât cele ale nevaccinării, care poate duce la boli foarte grave, ca encefalita, meningita, poliomielita sau cancerul. Refuzul sau amânarea vaccinării pot pune în pericol nu doar viața copilului, ci și a comunității din care acesta face parte.
În ceea ce privește miturile despre vaccinare, multe dintre ele sunt nefondate. Vaccinurile nu suprasolicita sistemul imunitar și nu provoacă autism. Sunt necesare și dacă sunt menite să protejeze împotriva unei boli eradicate și oferă o protecție mai sigură decât îmbolnăvirea naturală. În ceea ce privește grijile legate de anumite substanțe din compoziția vaccinurilor (ex: aluminiul, mercurul, gelatina sau antibioticele), trebuie să știi că bebelușii pot fi expuși la cantități mai mari de aceste substanțe prin alăptare sau alimentație.
Pentru a lua cele mai bune decizii privind sănătatea copilului, ține legătura cu medicul de familie. Acesta, având la dispoziție istoricul medical complet al copilului, poate oferi cele mai potrivite recomandări în ceea ce privește vaccinarea celui mic!
Disclaimer: Acest articol are rol informativ și nu poate înlocui vizita la medic. Pentru recomandări personalizate, programează o consultație la medic!
