Autismul virtual- cum pot fi afectati copiii

O noua forma de autism ia amploare in randul copiilor foarte mici, de pana in doi ani, odata cu dezvoltarea tehnologiei. Acesti copii prezinta simptome din spectrul autist, iar cauza este expunerea exagerata in fata ecranelor inteligente, precum televizorul, telefonul, tableta ori calculatorul/laptopul. Medicii ii asigura pe parinti ca situatia nu este batuta in cuie si simptomele se pot reduce pana la disparitie prin simpla restrictionare a accesului la ecrane.

Autism virtual simptome

         Simptomele autismului virtual sunt de foarte multe ori aceleasi ca in cazul autismului deja cunoscut. Diferenta este relatia de cauzalitate, deoarece in cazul autismului clasic, medicii vorbesc de o predispozitie din nastere, pe cand autismul virtual apare ca o consecinta a privirii timp indelungat a ecranelor moderne. Simptomele sunt din mai multe categorii si nu este obligatoriu ca cel mic sa le intruneasca pe toate ca sa poata fi diagnosticat. Din ramura deficientelor de limbaj, copilasul nu raspunde la numele sau, uneori nu pare sa constientizeze ca este strigat si pune parintii pe ganduri privind o problema auditiva. Copilul poate avea probleme in intelegerea celui mai simplu limbaj si nu pare ca intelege ceea ce parintele il intreaba. De asemenea, nu raspunde la intrebari, nu doar verbal, dar nu stie nici sa raspunda aratand cu degetul. Daca parintele il va intreba care este urechea si va arata inspre ochi si inspre ureche, cel mic nu va sti sa aleaga. In schimb, o reactie puternica este cea violenta, in care copilul plange puternic mult timp, se loveste pe sine sau lucrurile din jur, musca sau ciupeste si nu poate fi impacat nicicum.

            Din categoria motricitatii, avem numeroase reactii si actiuni care induc ideea de autism. Copilul nu arata cu degetul nici voluntar si nici cand este rugat de parinte, are tot felul de miscari repetitive, precum lovitul cu pumnul in podea, nu imita gesturi, sunete si activitati. Un semn care pune pe ganduri parintii este preferinta aproape obsesiva a copilului pentru o singura parte a unei jucarii in detrimentul intregului obiect. De exemplu, cel mic poate fi tentat doar sa roteasca rotile unei masini de jucarie si sa refuze sa o plimbe pe covor. Odata cu motricitatea, apar si diversi stimuli, precum durerea sau gadilatul. Copilul suspect de autism virtual nu pare sa simta acesti stimuli, este apatic sau ,,nu are joc simbolic”, asa cum se exprima specialistii. In schimb, in lipsa acestor stimuli, copilasul incearca sa se autostimuleze, adica inainte de a folosi un obiect, il linge, il miroase, il priveste indeaproape sau cauta sa il striveasca, ca si cum are nevoie sa foloseasca exagerat aceste simturi pentru a face diferenta dintre un avion de jucarie si o papusa. Unii parinti participanti la studii stiintifice s-au plans ca cei mici se leagana incontinuu chiar daca este odihnit, singur, refuzand sa fie leganat de mama sau de tata. Alti copii se invart in cerc pana cad pe jos pentru ca nu asociaza echilibrul cu ameteala, in timp ce altii prefera mersul pe varfuri.

            La capitolul explorat, copiii diagnosticati cu autism virtual nu sunt deloc curiosi. Nu sunt interesati de jocuri cu alti copii, nu initiaza nicio activitate si o parasesc la scurt timp daca este initiata de altcineva. Nu sunt curiosi sa exploreze mediul inconjurator si, uneori, nici nu accepta diferite texturi din natura.

            Simptome care ingrijoreaza parintii sunt lipsa de contact vizual cu ei, faptul ca cel mic nu cauta aprobarea vizuala a parintelui, nu recunoaste cei mai apropiati membri ai familiei si refuza apropierea fizica de acestia.

Cauza autismului virtual

         Sunt vizati copiii care se nasc cu o predispozitie spre tulburarea de spectru autist, insa nu este obligatoriu. Orice copil foarte mic, cu varsta de pana la patru ani, este predispus la o nedezvoltare corespunzatoare a sistemului neurologic din cauza expunerii indelungate la ecranele inteligente. Desi termenul de ,,autism virtual” este relativ nou, medicii si psihologii au descoperit relatia de cauzalitate dintre perioada indelungata in fata televizorului, adica mai mult de patru ore pe zi, si simptome cunoscute ale autismului.

Ce se intampla de fapt in creierul copilului atunci cand petrece prea mult timp in fata ecranului?

Copilul mic, in special in perioada 0-2 ani, are nevoie de stimulare psiho-motrica si senzoriala rezultate din interactiunile umane si cu mediul inconjurator. Stimularea psiho-motrica reprezinta capacitatile copilului in raport cu propriul corp si cu mediul care il inconjoara, precum: mersul, saritul, alergatul, notiunea de echilibru, capatarea vitezei, a fortei si dezvoltarea perceptiei. Toate acestea se pot realiza numai atunci cand copilul se afla in fata faptului implinit, atunci cand este pus intr-o situatie in care trebuie sa alerge dupa catelul familiei, de exemplu. Stand in fata telefonului sau a tabletei, copilul isi concentreaza intreaga atentie strict pe ceea ce i se prezinta in ecran. El nu mai devine tentat sa sara pe o trambulina sau sa isi tina echilibrul intr-un picior, pentru ca aceste activitati obisnuite nu ii mentin atentia la fel de mult ca un ecran.

            Pentru o buna dezvoltare a creierului, copilul are nevoie sa simta si sa interactioneze. Ecranul capteaza cu succes atentia copilului prin sunet si lumina, insa nu aduce niciun beneficiu nici psihic si nici motric. Copilul devine izolat de interactiunile umane care dezvolta limbajul, asa ca o intarziere ingrijoratoare a limbajului este des intalnita in cadrul copiilor diagnosticati cu autism. Desi poate parea inofensiv sa lasam copiii sa priveasca desene animate, crezand ca vor invata lucruri bune de acolo, precum ce inseamna prietenia si ajutorul, de fapt este chiar invers! Desenele produc sentimente coplesitoare, greu de gestionat pentru cel mic, neantrenat. Deoarece copilul nu stie cum sa treaca peste aceste emotii, refuleaza printr-un comportament agresiv. Trebuie avut in vedere si daca exista crize puternice de plans aparent fara motiv.

Recuperarea in autismul virtual

         Vindecarea este destul de usor de realizat, cred medicii. Tot ce trebuie sa faca parintii este sa limiteze accesul la ecrane in functie de varsta copilului. Institutiile abilitate internationale recomanda restrictionarea completa pentru copiii din intervalul 0-2 ani. Pentru cei cu varsta de pana la 5 ani trebuie stabilit un interval de maxim o ora pe zi in care pot urmari desenele animate, iar pentru cei cu varsta de pana la 12 ani, maxim doua ore pe zi sunt considerate sigure.

            In plus, medicii recomanda ca parintii sa isi implice copiii in activitati fizice pentru interactiunea umana, hormonii buni eliberati in corp si pentru cresterea increderii de sine. Util este ca cel mic sa aiba parte de analize anuale, atat din sange cat si din alte secretii ale corpului.

Distribuie:
Distribuie
Scrie un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *