Pentru unii oameni, apa este o sursă de relaxare și de bucurie. Pentru alții, simplul gând de a intra într-o piscină sau de a merge la mare provoacă o teamă intensă. În acest caz, este vorba despre frica de apă, numită și acvafobie, care poate afecta atât copiii, cât și adulții.
O cauză a acestei suferințe poate fi o experiență traumatizantă, însă vestea bună este că problema se poate trata. În acest articol, vei afla ce poate cauza acvafobia, care sunt efectele sale și cât de importante sunt cursurile de înot în procesul de vindecare.
Ce este frica de apă (acvafobia) și ce o provoacă
Acvafobia este definită ca o frică intensă și persistentă față de apă. Există grade diferite de frică, în funcție de fiecare persoană: unii oameni se tem de apele adânci sau de valurile mari, în timp ce alții suferă de o frică generalizată, care îi împiedică să intre în piscină, în mare sau chiar într-o cadă.
Potrivit specialiștilor în psihologie, acvafobia este un tip de fobie specifică. Fobia este o tulburare de anxietate care presupune o frică extremă de o situație sau un eveniment care nu este neapărat dăunător în realitate.
Simptomele acvafobiei includ: puls accelerat, dificultăți de respirație, transpirație, tremur, atacuri de panică, mușchi încordați, greață, amețeli, tulburări de somn. Frica se poate declanșa la vederea apei sau la gândul de a intra în contact cu ea.
Statisticile arată că între 2% și 3% dintre americani suferă de acvafobie, mai afectați fiind copiii. Însă, în mod similar altor fobii specifice, acvafobia este cel mai probabil subdiagnosticată, adică numărul real al celor care se confruntă cu această fobie poate fi mult mai mare decât ratele de diagnosticare.
Printre cauzele care provoacă fobia de apă sau de înot se numără:
- Experiențe traumatice legate de apă: un episod precum un înec sau o situație periculoasă într-un mediu acvatic poate lăsa o amprentă emoțională puternică și poate declanșa frica de apă;
- Influențe din copilărie: ascultarea unor povești înspăimântătoare despre accidente pe apă, naufragii sau înec poate contribui la dezvoltarea fobiei, mai ales dacă astfel de povești au fost repetate frecvent;
- Expunerea la conținut vizual înfricoșător: vizionarea unor filme sau emisiuni care prezintă scene dramatice legate de apă, cum ar fi atacuri de rechini sau naufragii, poate genera o teamă irațională față de apă;
- Imitarea comportamentului altora: observarea unei persoane apropiate care manifestă teamă față de apă sau care vorbește des despre această frică poate influența dezvoltarea aceleiași fobii;
- Factorii genetici și ereditari: o predispoziție spre fobii sau anxietate poate fi moștenită. Dacă în familie există persoane cu astfel de tulburări, riscul de a dezvolta acvafobie este mai mare. Unele mutații genetice pot, de asemenea, contribui la o vulnerabilitate crescută în fața anxietății.
Efectele acvafobiei asupra vieții
Acvafobia poate afecta viața de zi cu zi, mai ales când teama nu se limitează doar la înot, ci include și stropii sau apa din spațiile publice. Cei care suferă de frică de apă aleg să o evite, de cele mai multe ori. Evitarea apei poate duce la situații incomode în contexte sociale, cum ar fi petrecerile, vacanțele sau evenimentele în aer liber, unde apa este adesea prezentă sub diverse forme (piscine, fântâni arteziene sau jocuri interactive).
În cazurile mai severe, această frică poate evolua spre evitarea completă a dușurilor sau băilor. Igiena este esențială, astfel că lipsa îngrijirii personale poate afecta imaginea persoanei în societate și poate provoca un risc crescut de infecții sau boli de piele. Așadar, acvafobia nu este doar o teamă incomodă, ci o problemă cu impact real asupra integrării sociale și bunăstării generale.
Fobia de apă se vindecă?
Da, fobia de apă se poate trata cu succes. Fiind o fobie specifică, o modalitate de abordare a sa este prin psihoterapie. Cele mai recomandate metode sunt terapia prin expunere și terapia cognitiv-comportamentală.
În completarea acestor intervenții, se pot folosi tehnici de relaxare precum respirația conștientă, exercițiile de mindfulness sau yoga. De asemenea, programele de relaxare prin realitate virtuală devin tot mai utilizate: acestea permit persoanei să experimenteze, într-un cadru sigur și controlat, medii acvatice liniștitoare care promovează calmul și reduc anxietatea. Realitatea virtuală poate fi un instrument valoros în gestionarea acvafobiei și se poate integra ușor în planul terapeutic.
În unele cazuri, medicul poate recomanda administrarea temporară de medicamente anxiolitice, pentru a susține procesul de terapie, mai ales în fazele inițiale. Cu ajutor specializat și răbdare, fobia de apă poate fi depășită.
Înotul ca formă de terapie
Înotul ghidat, mai ales sub îndrumarea unui specialist în fobii sau a unui instructor cu experiență în lucrul cu persoane anxioase, poate deveni o componentă valoroasă a procesului de vindecare. Poți citi mai multe despre acest subiect accesând: https://club-inot.ro/cum-poti-transforma-teama-de-apa-intr-o-adevarata-pasiune-pentru-inot-2/.
O persoană cu frică de apă sau de înot se poate înscrie la astfel de cursuri din mai multe motive:
Expunere treptată la sursa fricii
În cazul acvafobiei, înotul controlat este o formă de terapie prin expunere, una dintre cele mai eficiente metode validate științific pentru tratarea fobiilor. Cursantul este introdus treptat în mediul acvatic, începând cu apropierea de apă, apoi cu intrarea în piscină, până la momente în care se simte confortabil în apă. Acest proces ajută creierul să „rescrie” răspunsurile de frică în contexte reale.
Crește încrederea în propriul corp
Înotul dezvoltă controlul corporal, coordonarea și echilibrul. Persoanele care suferă de fobii legate de apă adesea au și o percepție distorsionată despre lipsa de control în acel mediu. Prin învățarea treptată a tehnicilor de respirație și plutire, se dezvoltă o stare de siguranță și încredere în propriile abilități fizice.
Scade nivelul de anxietate
Potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA), activitatea fizică regulată ajută la reducerea simptomelor de anxietate și depresie. Înotul, prin natura sa ritmică și liniștitoare, stimulează eliberarea de endorfine și reglează nivelul de cortizol (hormonul stresului), având efecte calmante asupra sistemului nervos.
Respirație conștientă în mișcare
Înotul presupune un control ritmic al respirației, ceea ce seamănă cu exercițiile de mindfulness. În special în stilurile de înot lente, precum stilul bras, persoana devine conștientă de mișcări, respirație și ritmul corpului, toate acestea contribuind la reducerea stărilor de panică.
Îmbunătățirea stimei de sine
Pe măsură ce cursantul progresează în învățarea înotului, apare un sentiment de reușită și autonomie. Depășirea fricii de apă, chiar și parțial, are un impact pozitiv asupra imaginii de sine și a motivației generale. În plus, susținerea emoțională a instructorului creează un spațiu sigur, fără presiune sau judecată.
Teama de apă este reală. Ea afectează viața de zi cu zi a multor oameni, în moduri subtile sau evidente. Însă este important de știut că această frică, indiferent cât de intensă este, poate fi depășită. Cu ajutorul unui psihoterapeut, cu răbdare, susținere emoțională și prin cursuri de înot cu un instructor potrivit, acvafobia poate fi transformată într-o relație pozitivă cu apa.
Surse:
CPD Online College – What is Aquaphobia? –
https://cpdonline.co.uk/knowledge-base/mental-health/what-is-aquaphobia#how-common-is-aquaphobia (accesat la 19.06.2025)
Cleveland Clinic – Aquaphobia (Fear of Water) – https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22958-aquaphobia-fear-of-water (accesat la 19.06.2025)
Harvard Medical School – Overcoming Fear of the Water – https://www.health.harvard.edu/healthbeat/overcoming-fear-of-the-water (accesat la 19.06.2025)
Healthline – Managing the Fear of Water (Aquaphobia) – https://www.healthline.com/health/aquaphobia (accesat la 19.06.2025)
Verywell Mind – The Fear of Water or Aquaphobia – https://www.verywellmind.com/aquaphobia-causes-symptoms-treatment-2671845 (accesat la 19.06.2025)
